Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viata (1874-1944) | Adrian Majuru

80.00 lei

Cumpără

SKU: a59b73bbe240 Categorie:

Descriere

Francisc Rainer a fost unul din cei mai interesanti profesori pe care l-am avut. Era fizic impozant prin inaltimea si infatisarea lui, si prin mainile sale mari si expresive pe care le agita tot timpul. Vocea sa te impresiona, insa cum era surd, aceasta voce era modulata straniu cand foarte puternica, cand aproape soptita fapt care dadea maestrului o dimensiune originala. Totodata Rainer vorbea in picioare, in fata catedrei si umbla tot timpul dintr-o parte in alta a podiumului folosind la maximum limbajul sau corporal si gestual.Desi era profesor al unei discipline dificile, aride, ce se adresa mai mult memoriei si care nu se preta in general la speculatii sau diversiuni Rainer o transformase intr-o materie plina de mistere care se impunea prin numeroasele probleme colaterale pe care le genera. Discursul sau nu era acela al unui prosector, al unui morfologist ci acela al unui om plin de imaginatie care face din corpul uman si componentele sale subiectul unor dizertatii ce erau mai putin medicale si apartineau mai degraba istoriei culturii si reflexiei filozofice. De aceea la cursurile sale veneau uneori mari personalitati ale culturii. Transferase sarcina ingrata de a preda anatomia descriptiva proprio sensu asistentilor sai si luase pe aceea de a ne deschide orizonturi mult mai complexe, mai vii, care se inscriau intr-o viziune umanista renascentista asupra omului si vietii.Nu intamplator a fost ani de zile profesor de anatomie la Scoala de Belle Arte unde vasta sa cultura ii permitea sa aiba un discurs si chiar dialoguri pline de interes si de originalitate.In cercetarea sa stiintifica era riguros, foarte autocritic si prudent fara mari entuziasme pentru explorarea anatomica. De aceea numarul cercetarilor sale morfologice este foarte redus. Se vedea ca nu ii placea omul mort ci cel viu. De aceea, a fost primul care la noi a predat anatomia vie a omului care traieste si se misca. De aceea s-a orientat de la anatomie spre antropologie. Desi a numit catedra sa Institut de Anatomie si Embriologie (in care a organizat un mic muzeu de anatomie) a creat un Institut de Antropologie Medicala care dupa ce a trecut prin peripetii multiple functioneaza si azi.Aici in cadrul antropologiei s-a simtit la locul lui. A facut o colectie remarcabila de cranii si piese osoase, a organizat o biblioteca, si-a facut o echipa, a plecat pe teren, a facut cercetari numeroase si interesante, fotografii multiple, a organizat congrese si a initiat o efervescenta pe care nici comunismul nu a putut-o seca.Rainer era un elitist. Cursurile sale nu se adresau celor multi. Erau elevate si presupuneau un auditoriu de o anumita calitate si un nivel de educatie deosebit. El nu preda decat pentru cei buni si foarte buni. De asemenea discutiile sale cu studentii (care din cauza surditatii sale ii prezentau in scris intrebarile si comentariile lor) erau dificile, dar pline de interes. Rainer era de parere ca Universitatea nu trebuie sa formeze doar specialisti intr-un domeniu ci si oameni cu vederi multiple asupra marilor, dar uneori si micilor probleme ale stiintei, culturii…